Cum pregătim copilul pentru analize

„Coșmarul unui părinte este acela când trebuie să își ducă copilul la analize de sânge. La mine, e groaznic și când mă duc eu la analize. Până în ziua de azi eu leșin, sau sunt pe punctul de a -mi pierde cunoștiința, pentru că în mintea mea se creează un moment de panică pe care mi-l induc singură. Mă iau transpirațiile și știu că o să îmi fie rău, pentru că îmi setez chestia asta în minte. Zău, nu știu totuși cum am reușit să nu leșin pe durata sarcinii când am făcut o tonă de analize.

Ca părinți suntem mega stresați și panicați încât le transmitem și copiilor starea aceasta. Asta pentru că generația noastră de părinți își amintește cu groază de momentele în care ne ținea câte o asistentă bine – bine ca să nu te miști, când așteptam pe holuri de spital să ne ia sânge și fix atunci chiorăiau mațele de foame.

Totul se petrecea parcă în slow motion, iar asistentele și părinții ziceau că nu doare înțepătura și mai ales: Nu ai de ce să plângi, că ești copil mare, e rușine, uite X nu plânge, ce-o să zică Y de tine, și câte și mai câte mecanisme atât de greșite pentru a face față incertitudinii unei recoltări de sânge.

Revenind la analizele pentru cei mici. Voi de la ce vârstă le faceți analize? Eu sunt adepta celor care lasă copilul dacă e sănătos însă, povestind cu o prietenă al cărui copil e foarte sănătos și debordează de voioșie, i-a făcut analize și nu au ieșit tocmai bune.

Așa că m-a pus pe gânduri și am stat de vorbă cu medicul pediatru al copilului meu, Dr. Calapod,pentru că am mare încredere în ea. Am vrut să îmi explice necesitatea analizelor și mai ales cum să îi pregătim pe copii.“

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Răspunde